Romania este o țară a contrastelor, unde arhaicul conviețuiește cu modernul, unde timpul fuge ca un torent după ploaie sau încremenește ca oglinda unui lac glaciar din creasta munților. România oferă vizitatorului acces rapid atât la trecut cât și la prezent, mutându-l pe negândite din atmosfera de muzeu a satelor de munte în vâltoarea urbană a secolului 21.
Carpații românești concentrează un pachet bine echilibrat de argumente care promit o vacanță activă mai mult decât reușită, fie că e vorba de drumeție, alergare, mountain-biking sau schi de tură:
- Mare diversitate geologică într-un spațiu relativ mic (văi glaciare din șisturi, pereți stâncoși de calcar și conglomerat, chei și canionane, creste, muchii și vârfuri ascuțite, ample pășuni alpine, păduri seculare cu o mare variatate vegetală și animală),
- O climă cu influență preponderent continentală, cu perioade mai lungi de stabilitate decât în Alpi, centrul sau nordul Europei, cu mai multe zile de soare și mai puține precipitații,
- Altitudini de 1500-2500 de metri propice unor experiențe alpine consistente fără grija lipsei de oxigen și a răului de altitudine, fără riscurile asociate mersului pe ghețari și pe zăpezi veșnice,
- Un grad limitat de antropizare a munților, cu puține pârtii de schi amenajate, puține instalații de transport pe cablu, puține drumuri modernizate de acces în zona înaltă,
- O viață rurală bogată, cu puternice influențe tradiționale și (încă) puțin dependentă de industria turismului,
- O mare bogăție de cărări și poteci, drumuri de acces la stâne și drumuri forestiere care sunt puțin folosite de alți montaniarzi,
- O bună înțelegere și acceptare între diferitele tipuri de ulitizatori ai potecilor: drumeți, bicicliști și schiori.
Adăugați la această listă costuri rezonabile pentru casă și masă, acces relativ facil cu avionul și, mai nou, cu mașina și veți completa imaginea unui loc ideal pentru vacanțe și aventuri montane de neuitat.
